Hello! Stiti cum e cand descoperi o carte care-ti place si mai apoi mai vrei si altele scrise de acelasi autor? Dorinta descoperirii se impleteste cu usoarea teama de-a fi dezamagit si ca noul roman nu se va ridica la asteptarile indelung tesute sau cel putin asa se intampla in cazul meu. Cu usoara retinere, dar si cu mare interes, am pus mana pe al doilea roman Kate Morton din biblioteca mea. Interesul a iesit rapid castigator, asa ca m-am tolanit pe canapea si am pornit intr-o aventura incredibila pe alocuri. Va spun cu mana pe inima ca au fost momente in care ar fi trebuit sa mananc, sa fac curat sau alte chestii, iar eu citeam de zor inca zece pagini, inca cinci, inca doua, pana imi dadeam seama ca am parcurs lejer o suta de pagini peste ce-mi propusesem sa citesc. Si atunci cand am terminat si ultima fila, m-a cuprins asa o stare de regret ca s-a incheiat, incat nu stiam ce sa fac. Pana la urma, am inceput sa ma gandesc daca Pazitoarea tainei mi-a placut mai mult decat Casa de la Riverton si cred ca mi-a placut o idee mai mult, desi amandoua mi se par extraordinare.
Ca de obicei, nu vreau sa va dezvalui prea multe ca sa nu va stric suprizele, fiindca sunt o multime in acest roman. Sunt niste rasturnari asa de imprevizibile la un moment dat, personajele sunt atat de interesante si atemporale, iar felul de scriere atat de bland si de firesc incat te prinde iremediabil de la primul capitol, acolo unde o cunoastem pe Laurel, o fata de 16 ani care s-a retras in casuta din copac, dornica sa faureasca visuri dulci, specifice adolescentei, insa intamplarea face sa fie martora unei scene pe care nu si-ar fi putut-o imagina vreodata: mama ei, Dorothy, comite o crima sub privirea stupefiata a fetei. Dupa intamplare, Laurel pleaca la Londra, unde va deveni o mare actrita, insa peste multi ani, cand mama ei e aproape de sfarsitul vietii, va fi nevoita sa se intoarca si sa faca fata amintirilor tragice. Laurel va incepe o adevarata ancheta asupra acelei crime din dorinta de-a afla de ce mama ei a adoptat o cale atat de violenta si, mai important, cine e omul pe care l-a omorat, pentru ca acest lucru ramasese intr-un mister complet.
Cartea merge pe trei planuri: adolescenta lui Laurel, zilele noastre (undeva in 2011) si tineretea mamei ei in plin razboi mondial, in 1941. Incet, toate piesele din puzzle sunt aranjate, puse cap la cap, iar tabloul care iese e unul complet diferit fata de ceea ce ma asteptasem. Indiciile adevarului sunt putine si foarte fin asezate, insa povestea este, cumva, perfecta pentru perioada plina de nebunie a razboiului, unde sansa si inspiratia puteau face diferenta intre a te salva sau a renunta la tot.
Nu pot sa mai adaug decat: cititi-o! E o carte frumoasa, deosebita si bineinteles ca vreau si alte romane de-a lui Kate Morton. Imi recomandati ceva de pe libraria online Libris?
Kissez!
Ca de obicei, nu vreau sa va dezvalui prea multe ca sa nu va stric suprizele, fiindca sunt o multime in acest roman. Sunt niste rasturnari asa de imprevizibile la un moment dat, personajele sunt atat de interesante si atemporale, iar felul de scriere atat de bland si de firesc incat te prinde iremediabil de la primul capitol, acolo unde o cunoastem pe Laurel, o fata de 16 ani care s-a retras in casuta din copac, dornica sa faureasca visuri dulci, specifice adolescentei, insa intamplarea face sa fie martora unei scene pe care nu si-ar fi putut-o imagina vreodata: mama ei, Dorothy, comite o crima sub privirea stupefiata a fetei. Dupa intamplare, Laurel pleaca la Londra, unde va deveni o mare actrita, insa peste multi ani, cand mama ei e aproape de sfarsitul vietii, va fi nevoita sa se intoarca si sa faca fata amintirilor tragice. Laurel va incepe o adevarata ancheta asupra acelei crime din dorinta de-a afla de ce mama ei a adoptat o cale atat de violenta si, mai important, cine e omul pe care l-a omorat, pentru ca acest lucru ramasese intr-un mister complet.
Cartea merge pe trei planuri: adolescenta lui Laurel, zilele noastre (undeva in 2011) si tineretea mamei ei in plin razboi mondial, in 1941. Incet, toate piesele din puzzle sunt aranjate, puse cap la cap, iar tabloul care iese e unul complet diferit fata de ceea ce ma asteptasem. Indiciile adevarului sunt putine si foarte fin asezate, insa povestea este, cumva, perfecta pentru perioada plina de nebunie a razboiului, unde sansa si inspiratia puteau face diferenta intre a te salva sau a renunta la tot.
Nu pot sa mai adaug decat: cititi-o! E o carte frumoasa, deosebita si bineinteles ca vreau si alte romane de-a lui Kate Morton. Imi recomandati ceva de pe libraria online Libris?
Kissez!
Am același sentiment când descopăr o carte bună scrisă de un autor pe care-l citesc pentru prima oară. S-a întâmplat să fiu la a doua sau a treia carte dezamăgită, dar în general n-a fost cazul.
RăspundețiȘtergereMi-ai stârnit foarte tare interesul cu cartea asta, trebuie s-o notez în wishlist (și sper să-i vină rândul cât mai curând).
eu ma simt recunoscatoare ca am descoperit-o pe autoarea aceasta. la inceput credeam ca-i prea romantica pentru genul meu, dar imi place muuuult :).
ȘtergereEu am citit toate romanele lui Kate Morton si pot spune ca Pazitoarea tainei chiar e unul din cele mai bune. Recomand si Gradina uitata si musai Casa de langa lac. Si daca esti fan al genului in care scrie, incearca si Mostenirea de Katherine Webb si A treisprezecea poveste de Diane Setterfield!
RăspundețiȘtergerestiu ca si tu esti fana :). sper sa reusesc sa bifez tot ce-ai recomandat.
ȘtergereStiu ca ti-am mai scris, mie mi-a placut Gradina uitata, este scrisa tot pe 3 planuri si, la fel ca tine, uitam ca mai am si treaba de facut.
RăspundețiȘtergerestiu :) si ea e pe lista.
Ștergere