Treceți la conținutul principal

Ziua cand au disparut porumbeii

  Hello! Am asteptat cu mare nerabdare sa primesc coletul de la libraria online Libris ca sa citesc cel de-al treilea roman al lui Sofi Oksanen. L-am inceput rapid, insa din anumite motive nu am putut sa citesc prea multe pagini deodata, cu alte cuvinte am fragmentat-o rau de tot. Pe de cealalta parte, daca ati citit postarea de ieri, acele evenimente si vesti nu m-au lasat sa ma concentrez la capacitate maxima. In consecinta, cartea nu m-a miscat atat de mult fiindca n-am avut dispozitia necesara s-o savurez. Am simtit totusi ca este o carte buna si am de gand sa revin asupra ei imediat ce o sa gasesc bresa potrivita. Am facut aceasta introducere fiindca preconizez ca o sa va mirati cu nu sunt foarte entuziasmata in aceasta recenzie. Dar hai sa vedem cum sta treaba cu Ziua cand au disparut porumbeii!


  Nu pot sa nu obseev ca lui Oksanen ii place sa povesteasca din mai multe unghiuri si din perioade diferite de timp. De data aceasta actiunea se petrece in anii '40 si in anii '60 in Estonia si urmareste in principal trei personaje: Juudit este o tanara casatorita cu Edgar, dar casatoria lor este searbada si Edgar pare mereu ca are ceva de ascuns. Ea se indragosteste la prima vedere de un ofiter german si pare ca si-a gasit multumirea, insa fericirea ei va fi de scurta durata si impinsa de imprejurari ajunge din nou cu Edgar si isi traieste restul vietii in alcoolism si nebunie. Edgar este un tip ambitios, inteligent si de-a dreptul periculos. El nu se da in spate de la lucruri imorale si este capabil sa intoarca fiecare eveniment in favoarea sa. Casatoria cu Juudit este doar un paravan, menit sa ascunda adevarata lui natura. Iar Roland este varul lui Edgar, un tip mai degraba fixist, care doreste sa lupte pentru drepturile Estoniei si care simte o puternica aversiune fata de Edgar.


  Dupa cum spuneam, povestea urmareste personajele in anii '40 in lumea cuprinsa de razboi, iar in anii '60 vom afla ce s-a ales de fiecare dintre personaje. Cartea nu prezinta doar dramele lor amoroase, ci povesti de spionaj, tradare, lupta pentru existenta si lucrurile de care este capabil un om aflat in primejdie. Pe parcursul lecturii ne sunt date mici advertismente, dar toate piesele vor fi dezvaluite in puzzle-ul capitolului final.


  Repet, mi s-a parut o carte cu potential, chiar daca mi s-a parut diferita de celelalte doua romane ale lui Oksanen si de abia astept s-o recitesc, sa fiu atenta la toate detaliile si sa am linistea necesara ca s-o lecturez. Ma hazardez totusi s-o recomand chiar de acum!




Kissez!

 

Comentarii

  1. Nu ca ar fi chiar stilul meu.. dar precum am mai spus vreodata, ma adaptez usor, majoritatea cartilor care le citesc ajung sa imi placa :) Aah, ce as vrea sa am mai mult timp sa citesc. Am inceput o carte si sta acolo, aduna praful. :(
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si eu ma adaptez usor, dar in final am destul de putine preferate :).

      Ștergere
  2. Pai daca-i din perioada '40 - '60 n-o vrea si Diana?
    Ba daaa! O vreaaa! ;))

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Crema pentru ten Apidermin -review

  Hello! Fiind destul de multumita de Apidermaliv, care teoretic nu era pentru tenul meu, am decis sa cumpar un recipient micut de Apidermin. Varianta la 30 de ml costa 7,5 de lei si am luat-o dintr-un plafar.   Logic, am avut mari asteptari. Contine vitamina A si laptisor de matca, toate ingredientele sunt ok si este potrivita pentru tenul uscat.  In primul rand, ambalajul e dragalas, dar poleiala aurie dispare in cateva secunde. Spre exemplu, eu am avut-o in geanta vreo ora-doua de cand am cumparat-o si pana am ajuns acasa si deja arata ca trecuta printr-o mie de maini.   Acum sa trecem la produsul propriu-zis: cand am deschis recipientul am simtit un miros destul de puternic, dar nu deranjant. Textura (uimitor) pare mai light decat la Apidermaliv. Am avut impresia ca va intra rapid in piele, dar s-a format un soi de pelicula. Nu reprezinta o baza buna de machiaj, asa ca am inceput s-o folosesc seara. Din pacate, nu mi se potriveste. Nu are niciun efect asu...

Sondaje online: Daedalus plateste sau nu?

   Hello! Poate va aduceti aminte, la un moment dat spuneam ca experimentez putin cu sondajele online si ca sunt inscrisa in mai multe paneluri. La Daedalus am cont de multa vreme, am pierdut deja notiunea timpului. Am primit cateva invitatii la sondaje, apoi a inceput o perioada lunga de liniste. Intamplarea a facut sa citesc pe alte bloguri ca sunt seriosi, ca platesc, ca exista destule chestionare, dar eu tot nu primeam nimic. Le-am dat un mail, i-am intrebat ce se intampla si daca persoanele nou inscrise au sanse mai mari de invitatii la sondaj decat membri vechi. Logic era ca nu, asta mi-au si raspuns, dar dupa schimbul de mailuri am inceput sa mai primesc pe ici pe colo cate-un sondaj.    In primul rand, sa nu asteptati sa va imbogatiti! Mie totusi mi se pare de viitor aceasta abordare, plus ca-mi place sa completez chestionare, insa e clar ca remuneratia e mica si banii se strang destul de greu. Cu toate astea, comparativ cu alte paneluri, chestionarele sun...

De ce sa NU mergi la REVEDEREA de 10 ani de la terminarea liceului

  Hello! Vine vremea in viata celor mai multi dintre oameni in care trecerea timpului se simte destul de acut. Unul dintre aceste momente e chiar REVEDEREA de 10 ani de la terminarea liceului. Am postarea aceasta in plan de vreo patru luni, dar de abia astazi o sa va dau motive sa nu mergeti. 1. Chiar daca te-ai despartit acum 10 ani cu lacrimi in ochi si cu patru batiste la nas, jurand colegilor tai ca vei veni si de pe luna la marea intalnire, inainte de eveniment realizezi ca... nu-ti mai pasa si chiar n-ai chef sa le vezi mutrele. Ce-o fi fost in capul tau cu un deceniu in urma de plangeai de-ti sarea camasuta pe tine? 2. Pentru ca reuniunile de genul acesta sunt prilej de exagerare a reusitelor si de ascundere sub pres a chestiunilor mai putin laudabile: - cei cu copii ii vor privi compatimitor pe cei fara, neputand sa creada ca exista oameni care chiar nu vor odrasle, parandu-le chiar rau ca ei sunt atat de norocosi, dar nu-ti vor sufla o vorba ca azi noapte n-au inchis...