Buna, fetelor! Mi-am luat Baiatul cu pijamale in dungi dupa ce am citit mai multe recenzii in blogosfera dar si in librariile online. Nu eram sigura ca o sa-mi placa stilul, dar subiectul cu certitudine mi-a atras atentia. Desi am ramas multa vreme trista dupa ce am terminat-o, sunt recunoscatoare ca mi-a ajuns in maini fiindca este o carte de exceptie si una dintre cele mai bune pe care le-am citit anul acesta.
Protagonistul este Bruno, un baietel de noua ani din Berlin cu o viata obisnuita: are trei prieteni foarte buni, o sora pisaloaga, o mama iubitoare si un tata autoritar, merge la scoala, exploreaza cotloanele casei, se joaca, face planuri si, in general, nu iese cu nimic in evidenta fata de ceilalti copii. Intr-o buna zi, insa, este nevoit sa plece cu toata familia din cauza faptului ca tatal sau este nevoit sa-si schimbe slujba. Se trezeste intr-o casuta stramta, pe un teren noroios, iar de pe fereastra camerei sale, micul Bruno vede o multime de oameni imbracati in pijamale cu dungi. Inocent fiind, nu intelege aproape nimic din noua lui viata: i se pare ca tatal sau a facut ceva rau incat a fost trimis in asemenea loc, nu vede niciun copil in jur, aude franturi de conversatii care nu-i satisfac curiozitatea, vede mereu gardurile cu sarma ghimpata care despart casa lui de oamenii in dungi. Ca cititor, intelegi foarte bine ca Bruno este la Auschwitz si ca tatal sau este comandant, ca ceea ce vede el este parte a Holocaustului, dar nu poti sa ramai pasiv in fata inocentei si a bunatatii pe care Bruno le are. Experienta lui firava de viata il impiedica sa-si imagineze adevarul, iar impresiile lui sunt atat de departe de adevar si atat de simple incat induioseaza.
In dorinta sa de a afla cat mai multe, Bruno incepe sa exploreze zona si are ocazia sa-l cunoasca pe Shmuel, un mic evreu de la Auschwitz, cu care leaga o prietenie chiar daca pe cei doi copii ii desparte un gard cu sarma ghimpata. Timp de un an cei doi se vor intalni zi de zi, vor sta de vorba si vor deveni sprijin unul pentru celalalt.
Citind cartea, ma intrebam ce final poate avea o astfel de carte si chiar daca am avut cateva variante in minte, sfarsitul m-a luat prin surprindere. Cu toate acestea, am sentimentul ca nu se putea un altfel de final, era singura varianta care se potrivea si care sublininiaza ca oamenii sunt in final egali, indiferent de partea gardului de care se afla. Nu va spun exact despre ce e vorba fiindca v-as fura o lectie foarte importanta si chiar consider ca aceasta carte merita citita si descoperita. O recomand cum rareori recomand carti si este un must have pentru cei care obisnuiesc sa citeasca despre Holocaust, dar si celor care mai cred in bunatatea omeneasca! O gasiti in categoria literatura universala pe Libris!
Kissez!
Protagonistul este Bruno, un baietel de noua ani din Berlin cu o viata obisnuita: are trei prieteni foarte buni, o sora pisaloaga, o mama iubitoare si un tata autoritar, merge la scoala, exploreaza cotloanele casei, se joaca, face planuri si, in general, nu iese cu nimic in evidenta fata de ceilalti copii. Intr-o buna zi, insa, este nevoit sa plece cu toata familia din cauza faptului ca tatal sau este nevoit sa-si schimbe slujba. Se trezeste intr-o casuta stramta, pe un teren noroios, iar de pe fereastra camerei sale, micul Bruno vede o multime de oameni imbracati in pijamale cu dungi. Inocent fiind, nu intelege aproape nimic din noua lui viata: i se pare ca tatal sau a facut ceva rau incat a fost trimis in asemenea loc, nu vede niciun copil in jur, aude franturi de conversatii care nu-i satisfac curiozitatea, vede mereu gardurile cu sarma ghimpata care despart casa lui de oamenii in dungi. Ca cititor, intelegi foarte bine ca Bruno este la Auschwitz si ca tatal sau este comandant, ca ceea ce vede el este parte a Holocaustului, dar nu poti sa ramai pasiv in fata inocentei si a bunatatii pe care Bruno le are. Experienta lui firava de viata il impiedica sa-si imagineze adevarul, iar impresiile lui sunt atat de departe de adevar si atat de simple incat induioseaza.
In dorinta sa de a afla cat mai multe, Bruno incepe sa exploreze zona si are ocazia sa-l cunoasca pe Shmuel, un mic evreu de la Auschwitz, cu care leaga o prietenie chiar daca pe cei doi copii ii desparte un gard cu sarma ghimpata. Timp de un an cei doi se vor intalni zi de zi, vor sta de vorba si vor deveni sprijin unul pentru celalalt.
Citind cartea, ma intrebam ce final poate avea o astfel de carte si chiar daca am avut cateva variante in minte, sfarsitul m-a luat prin surprindere. Cu toate acestea, am sentimentul ca nu se putea un altfel de final, era singura varianta care se potrivea si care sublininiaza ca oamenii sunt in final egali, indiferent de partea gardului de care se afla. Nu va spun exact despre ce e vorba fiindca v-as fura o lectie foarte importanta si chiar consider ca aceasta carte merita citita si descoperita. O recomand cum rareori recomand carti si este un must have pentru cei care obisnuiesc sa citeasca despre Holocaust, dar si celor care mai cred in bunatatea omeneasca! O gasiti in categoria literatura universala pe Libris!
Kissez!
Iti recomand si filmul, are acelasi titlu, m-a impresionat si ma gandeam sa caut si cartea.
RăspundețiȘtergereil am in vedere deja :).
ȘtergereCum nu am vazut inca filmul, vreau sa citesc cartea mai intai. Am tot uitat de ea, deci multumesc ca mi-ai amintit. Am si pus-o pe lista sa o iau :)
RăspundețiȘtergeresper sa te tentez si cu cartea urmatoare ;).
Ștergere;)
RăspundețiȘtergereO trec pe lista, cu toate ca numai carti triste citesc in ultima vreme.
RăspundețiȘtergeresi mie mi se intampla la fel, parca am nevoie de ceva mai optimist...
Ștergere