Salutare! Stiti momentul ala placut cand ai in fata o carte de peste cinci sute de pagini, timp si chef de lectura, iar dupa primele zece-douazeci esti atat de prins in poveste incat nu mai vrei sa dai drumul romanului din mana? Asa am patit eu cu Supravietuitorii. Cu toate ca numai in ultimul an v-am povestit despre mai multe romane bune legate de Holocaust, acesta nou descoperit m-a facut sa-l citesc de parca as fi depins eu insami de el. Una din recenziile de pe coperta spate a suprins atat de bine impresia pe care mi-a lasat-o si mie: un roman viu! Cumva, personajele si modul in care e scrisa cartea iti intra la suflet, te atasezi de toti componentii familiei Kurc si iti doresti ca totul sa se termine pe cat de bine posibil.
Cartea urmareste familia Kurc, evrei din Polonia, pe durata a sapte ani, de la inceputul razboiului pana la o perioada dupa si povestea ajunge pe cinci continente. Sol si Nechuma sunt parintii, undeva in jurul varstei de cincizeci de ani, iar copii lor, adulti deja: Genek, Mila, Addy, Jakob si Halina. Universul lor e spulberat din momentul in care incepe prigoana impotriva evreilor. Fiind o familie numeroasa, nu pot ramane mereu impreuna, chiar daca fac eforturi in acest sens, si fiecare dintre ei trebuie sa reuseasca sa se descurce pe cont propriu in acel infern care domnea in Europa. Unii ajung in ghetou, altii fac rost de acte false, se raspandesc in zari, iar apoi se reintalnesc, fiecare dintre ei fiind supusi la nenumarate situatii limita. Parca povestea lui Addy e ceva mai...usoara, daca poti spune despre asa ceva ca e usor, insa el reuseste sa plece primul din Europa. Marea durere e ca timp de sapte ani orice comunicare intre Addy si restul familiei e oprita. Toti au firi diferite, insa fiecare dintre ei reuseste sa treaca peste destinul sau: Genek ajunge la un moment dat in Siberia, Mila e nevoita sa-si protejeze fetita care are doar un an la inceputul razboiului, Jakob, un tip rezervat e nevoit sa fie stalp, Halina, rasfatata familiei, devine descurcareata si mai darza decat si-ar fi putut ea imagina, iar Addy trebuie sa traiasca sub permanenta apasare a gandului daca o sa-si mai vada vreodata rudele. Dintre toate povestile, parca cel mai aproape i-am simtit pe Jakob si pe sotia lui, Bella, o fata blanda, dar deosebit de puternica, in final.
Cartea este bazata pe fapte reale, iar autoarea, Georgia Hunter, este nepoata lui Addy. Pe langa povestea impresionanta de familie, cartea este imbogatita cu scurte fragmente despre evenimentele istorice, care fac cititorul sa inteleaga mai bine desfasurarea actiunii. Romanul este foarte personal, fiecare dintre eroi fiind portretizat in detaliu. Cu toate acestea, lectura este cursiva, iar eu am terminat cartea in doua zile, atat de mult mi-a placut. O gasiti pe Libris si in varianta originala, sub numele de We were the lucky ones!
Daca mai stiti carti despre Holocaust pe care nu le-am citit inca, sa-mi spuneti!
Kissez!
Cartea urmareste familia Kurc, evrei din Polonia, pe durata a sapte ani, de la inceputul razboiului pana la o perioada dupa si povestea ajunge pe cinci continente. Sol si Nechuma sunt parintii, undeva in jurul varstei de cincizeci de ani, iar copii lor, adulti deja: Genek, Mila, Addy, Jakob si Halina. Universul lor e spulberat din momentul in care incepe prigoana impotriva evreilor. Fiind o familie numeroasa, nu pot ramane mereu impreuna, chiar daca fac eforturi in acest sens, si fiecare dintre ei trebuie sa reuseasca sa se descurce pe cont propriu in acel infern care domnea in Europa. Unii ajung in ghetou, altii fac rost de acte false, se raspandesc in zari, iar apoi se reintalnesc, fiecare dintre ei fiind supusi la nenumarate situatii limita. Parca povestea lui Addy e ceva mai...usoara, daca poti spune despre asa ceva ca e usor, insa el reuseste sa plece primul din Europa. Marea durere e ca timp de sapte ani orice comunicare intre Addy si restul familiei e oprita. Toti au firi diferite, insa fiecare dintre ei reuseste sa treaca peste destinul sau: Genek ajunge la un moment dat in Siberia, Mila e nevoita sa-si protejeze fetita care are doar un an la inceputul razboiului, Jakob, un tip rezervat e nevoit sa fie stalp, Halina, rasfatata familiei, devine descurcareata si mai darza decat si-ar fi putut ea imagina, iar Addy trebuie sa traiasca sub permanenta apasare a gandului daca o sa-si mai vada vreodata rudele. Dintre toate povestile, parca cel mai aproape i-am simtit pe Jakob si pe sotia lui, Bella, o fata blanda, dar deosebit de puternica, in final.
Cartea este bazata pe fapte reale, iar autoarea, Georgia Hunter, este nepoata lui Addy. Pe langa povestea impresionanta de familie, cartea este imbogatita cu scurte fragmente despre evenimentele istorice, care fac cititorul sa inteleaga mai bine desfasurarea actiunii. Romanul este foarte personal, fiecare dintre eroi fiind portretizat in detaliu. Cu toate acestea, lectura este cursiva, iar eu am terminat cartea in doua zile, atat de mult mi-a placut. O gasiti pe Libris si in varianta originala, sub numele de We were the lucky ones!
Daca mai stiti carti despre Holocaust pe care nu le-am citit inca, sa-mi spuneti!
Kissez!
Cred că ți-am zis deja că aș vrea și eu s-o iau, e pe lista aia lungă, oricum mă tentează tot ce e pe subiect. Sub un cer sângeriu ai citit? Recomand pentru povestea reală pe care o are la bază - și pentru că acțiunea se desfășoară în Italia, iar despre ce se întâmpla acolo s-a scriu foarte puțin.
RăspundețiȘtergeresi pe mine. asta mi-a scapat, o sa incerc sa tin minte si s-o si iau in viitoarul apropiat. mersi! :)
ȘtergereWow!Cred ca e tare interesantă
RăspundețiȘtergereeste :).
Ștergere