Salutare! Atunci cand dau de un nou autor si imi place prima carte citita, imi doresc sa descopar alte romane, sa compar si sa ma conving daca imi place cu adevarat sau a fost doar o impresie. Joel Dicker m-a intrigat cu Enigma camerei 622. Impletirea de roman politist cu actul teatral mi s-a parut interesanta, captivanta si inedita. Trecerile exagerate de la o ipoteza la alta au dat un nou farmec si o noua perceptie asupra unor cazuri de crima si am avut impresia ca stilul din acel roman nu ar putea fi perpetuat in alte carti, asa ca am luat si Disparitia lui Stephanie Mailer sa vad cum scrie Joel Dicker in general.
Recunosc ca imi place cand intuitia mea e buna. De data aceasta am dat de un roman politist cu rasturnari de situatie si cu ceva familiar din stilul scrierii, insa mai clasic, mai apropiat de ceea ce ai in minte cand te gandesti la o carte cu disparitii, crime si implicari majore. In 1994, in Orphea, o statiune balneara din statul New York are loc o crima sangeroasa in care familia primarului este eliminata, dar si un martor aflat in apropiere. In total, cinci victime. La momentul respectiv, ancheta e condusa de doi politisti aflati la inceput de cariera. Dornici sa se remarce si sa fie eficienti, strang probe, se implica si gasesc criminalul in cel mai scurt timp.
Dupa douazeci de ani, jurnalista Stephanie Mailer ii contacteaza si le atrage atentia ca s-au inselat in rezolvarea cazului dupa care dispare brusc. Cum intamplarea nu poate fi o simpla coincidenta, politistii incep sa cerceteze din nou ceea ce au crezut inchis definitiv, iar descoperirile pe care le fac pun intr-o cu totul alta lumina evenimentele de la Orphea. Pe langa cazul propriu-zis se urmaresc si vietile personale ale politistilor, dar si a altor prezente mai mult sau mai putin importante. In ansamblu, te tine mereu in priza. Unele lucruri le-am ghicit, pe altele nu, cert e ca am citit foarte rapid cartea si cu placere.
Concluzia e ca s-ar putea sa incerc si cea de-a treia carte a autorului, care e disponibila pe Libris, Adevarul despre cazul Harry Quebert.
Kissez!
Comentarii
Trimiteți un comentariu