Salutare! Cand imi doresc sa incerc stiluri noi sau autori pe care inca nu i-am citit, imi place sa aleg carti de dimensiuni reduse. Asa, pot sa-mi fac o prima impresie, care ma poate determina sa perseverez in acea directie. Tot asa a stat situatia si in cazul lui Wilhelm Genazino, un scriitor german, jurnalist la baza, care a scris si piese de teatru radiofonic, pe care l-am descoperit prin intermediul Libris.
Daca am fi animale pastreaza o nota de piesa de teatru si un stil interesant, menit sa te scoata putin din monotonie. Personajul principal este un arhitect divortat al carui nume nu-l aflam pe parcursul lecturii. Initial si varsta sa e o enigma, dar, facand niste calcule, putem deduce ca are putin peste patruzeci. Se spune ca aceasta perioada este una de criza in viata unui om, dar personajul principal are temeri si dileme care il fac sa para si mai in varsta decat e. Omul este intr-un permanent balans intre dependenta si independenta. Prins intr-o relatie care nu-l implineste, totusi prefera sa aiba pe cineva decat sa fie singur. Momentele de solitudine pe care le cauta atunci cand e agasat se transforma in tortura atunci cand nu are la cine sa se intoarca. Arhitect independent, e dependent totusi de proiectele de care se ocupa. Constient de greseli, continua sa le faca, desi pare un om corect, nu poate sa nu experimenteze cu frauda. Din afara, arhitectul pare ca are o viata normala, de-a dreptul banala, insa mintea lui hiperactiva analizeaza si traieste fiecare mic eveniment la cote inalte.
Mi s-a parut o carte interesanta si am incercat sa inteleg cat mai bine acest personaj macinat pe interior. Uneori apar elemente care pot parea putin inconfortabile, dar autorul nu se sfieste sa ne arate cele mai ciudate ganduri si fapte ale eroului. Lectura m-a prins si nu regret ca am parcurs-o.
Kissez!
Comentarii
Trimiteți un comentariu