Salutare! Probabil recenzii si pareri existau pe undeva prin online-ul romanesc despre O fecioara nesabuita, insa eu am ales aceasta carte strict dupa prezentarea de pe site-ul Libris si judecand dupa primele aparente. Se pare ca autoarea, Ida Simons, a introdus o serie de elemente autobiografice in acest roman in care eroina principala e o fata de doisprezece ani, Gittel. Aflata la vremea marilor schimbari, Gittel e pasionata de pian, are niste parinti usor labili care ba se despart, ba se impaca, o familie numeroasa cu tot felul de personaje care mai de care mai interesante, prietene la care nu te-ai astepta si o poveste de viata care atrage atentia.
Aflata intr-una dintre vizitele ei prelungite la Anvers, undeva in anii '50, se imprieteneste cu o domnisoara mult mai mare decat ea, care decide s-o ia sub aripa ei protectiva. Accesul la un pian performant intr-o casa primitoare, combinata cu fascinatia domnisoarei blonde asupra impresionabilei Gittel, o fac usor de modelat, precum plastilina. Usor-usor, se vede prinsa in niste situatii pe care instinctiv le simte ca fiind nepotrivite, insa ratiunea ei de copil, pe care o are inca, o face sa persevereze fiind convinsa ca decizile pe care le ia ii apartin in totalitate, nu ca i-au fost induse.
E o carte despre maturizare, despre constientizarea tipologiilor de oameni pe care ii intalnim de-a lungul vietii, despre lectii usturatoare pe care le primim si despre faptul ca aproape nimic nu e cum pare la prima vedere. Desi e o carte linistita, mai degraba clasica, reuseste sa captiveze cititorul care intelege mai repede directia in care se indreapta Gittel. De asemenea, cred ca fiecare om se poate regasi in filele acestui roman, mai ales ca toti am facut ceva cu bune intentii, nestiind la ce luam parte. Cu atat mai mult in adolescenta.
Recomand aceasta carte, chiar pot spune ca a fost mai interesanta decat credeam la inceput.
Kissez!
Comentarii
Trimiteți un comentariu