Jurnal de vacanta : primul pas - Ungaria 2012

       Hey! Stiu ca ati asteptat cu interes prima postare de genul acesta de la mine de pe blog. M-am gandit sa iau la rand fiecare tara, chiar daca nu respect ordinea cronologica.


      Pentru inceput, va spun ca am fost in acest circuit ( Praga- castelul Konopiste- Viena- Bratislava- Brno- Budapesta- Cotul Dunarii)  cu agentia Omnia Turism si l-am avut ghid pe domnul Daniel Barbu. Per total, nu prea am ce sa reprosez organizatorilor: pe noi ne-au luat  de pe traseu. Fiind relativ aproape de granita cu Ungaria, banuiam ca trebuie sa asteptam autocarul pana ne vom plictisi. Nu a fost asa. La ora stabilita, am vazut autocarul, asa ca ne-am si urcat si dupa cateva minute am plecat. Locurile erau rezervate cu numele noastre, asa ca nu riscati sa va ia cineva dreptul. ;) Noi am avut scaune foarte bune, aproape de scari, asa ca nu ne-am bulucit peste altii. In autocar mi s-a parut chiar curat, mai ales ca am petrecut acolo zile bune. Soferii au condus bine si au fost atenti. Spun asta, pentru ca acum ceva timp am fost in Grecia si am trecut Balcanii pe noapte, timp in care n-am inchis un ochi de groaza ca deja ma vedeam in prapastie!!! Mi-am facut cruce cand am ajuns acasa.

    Revenind la excursia din 2012, la Budapesta am fost cazati la hotel Nap. Nap inseamna soare in maghiara, dar eu nu prea cred ca i se potriveste numele, mai degraba napul romananesc, cartoful, l-ar fi reprezentat mai bine :)) Mi s-a parut cea mai proasta cazare dintre toate. Intai, sa clarificam ceva: nu sunt eu prea pretentioasa in privinta cazarilor, cand tot ce fac in camera aia e un somn de vreo 7 ore ;), insa incerc sa fiu realista cu fiecare locatie unde ajung. Nu era murdar, se vedea clar ca lenjeria de pat era curata, insa aerul hotelului era unul comunist. Holurile erau luuungi, ca la spital, cu camere pe ambele parti. Dusurile, vechi si fixe, astfel incat mi-au scos peri albi. E o proba de rezistenta psihica si fizica un dus. Camerele  de doua persoane sunt micute si inghesuite, dar cand ne-am intors, din cauza ca nu mai erau camere libere, am primit una tripla :)) Aceasta era mai mare si arata mai bine. Hotelul este situat, bineinteles, la periferie, in zona Pestei. Dimineata, la micul dejun, trecand peste imbulzeala nebuna a romanilor si a altor grupuri de turisti, eu pur si simplu nu-mi gaseam nimic de mancare. De ce? Pentru ca totul era super uleios, greu si eu nu mananc asa ceva decat din ani in Pasti. M-am invartit pe acolo vreo 20 de minute, pana mi-am gasit 3 bucatele de crenvursti, si alea prajite!!! Bundas kenier (paine in ou/ friganele) dimineata la 7, eu nu pot sa mananc. Mai erau niste cereale, dar cum sa beau lapte si sa plec pe drum?? Am mai gasit niste oua fierte, mezeluri, dar de slaba calitate, cascaval pe care incercam sa-l prind in furculita de vreo 5 ori pana sa-l inghit... In rest, un fel de salata plina de maioneza, dulceata, iaurt, chec. Singurul lucru care mi-a placut a fost painea :)) Unii mancau ca disperatii, insa eu am fost foarte dezamagita pentru simplul fapt ca nu obisnuiesc sa mananc asa. La intoarcere, am vrut sa nu mai cobor, dar in final m-am dus si am mancat paine cu dulceata :)) si un iaurt cu fructe. De baut: ceai, cafea, sucuri. Asa ca, fiti atente: mancare s-a gasit cantitativ si am observat ca s-a mancat, insa MIE nu mi-a placut. Mi s-a parut ca pentru oamenii cu scaun la cap, care nu fac combinatii alimentare nefericite macar in excursii, optiunile erau limitate, daca nu chiar imposibile. Daca faceti combinatii de maioneza plus caldura sa nu va mirati daca va transformati vacanta intr-un calvar, si, remember, autocarul n-are toaleta, asa ca nu puteti merge sa...va pudrati nasul! ;)

    Asa, dupa ce am divagat 2 ore :)), va spun ca, pentru inceput am vizitat Cotul Dunarii, si am fost la Szentendre, Visegrad si Esztergom. Ghidul, inarmat cu un stegulet tricolor, mergea in fata, noi toti dupa el! Szentendre (Sf Andrei in traducere), este un orasel turistic si, in acelasi timp, locul de creatie a multor artisti din toate domeniile. Linistit si primitor, cel putin asa mi s-a parut. Casute cochete, curatenie si o straduta plina de suveniruri :)) Bineinteles, ca sunt dotati si cu o casa de schimb valutar, nu cumva sa fii tentat sa pleci fara nimic ;). Am schimbat vreo 10 euro, mai mult din necesitate, ca desteapta de mine, a uitat acasa bancnotele mici de euro. Forintii primiti au ajuns pentru doi magneti de frigider si niste martipan de la Muzeul de martipan din orasel. Acolo, e locul de rasfat pentru pasionatii de dulciuri! O multime de feluri, cu arome care mai de care mai interesante si sub diferite forme. Am optat pentru un set de 4 batonase: doua simple, unul cu fistic si altul cu portocale. Foarte bune, n-am nimic de reprosat. Mi-a mai ramas ceva rest, pe care o sa va spun cum l-am cheltuit :))

 

   Apoi, am plecat la Visegrad. Acest nume, tradus, inseamna "cetate inalta", asa ca logic, am vizitat cetatea si m-am pozat pe scarile ei. Aceasta cetate a fost resedinta lui Matei Corvin. Drumul pana la ea este plin de serpentine de pe care se vede cotul Dunarii, iar in spate, pe malul celalalt, Slovacia. Privelistea este foarte frumoasa, iar noi am coborat din autocar pentru o admira si a face poze.

   Mai departe, am ajuns la Esztergom, unde am vizitat o frumoasa catedrala catolica, locul de incoronare a regilor Ungariei si centrul milenar al catolicismului. Aici, in fata, am gasit cersetori romani, care, cand au vazut steguletul grupului nostru, au venit incantati sa ne intrebe de unde suntem. Eu n-am mai stiut cum sa plec de acolo, dar am auzit ca ei erau din judetul Harghita!

  Catedrala este frumoasa, mare, impozanta , urcata pe o colina, iar in fata ei canta din flaut un baiat imbracat in straie medievale. Mi-a placut asa de mult, incat m-am scotocit de tot restul de la Szentendre :)) Am ramas doar cu 10 forinti :))

   De aici am plecat la Bratislava, despre ea am sa povestesc in materialul viitor.


   La intoarcere, am vizitat Budapesta. In general, veti vedea multe statui cu vulturi prin Ungaria, este simbolul lor, au si o legenda care spune ca isi au originea din aceasta pasarea mareata. Am facut un tur cu autocarul prin centrul capitalei. Am vazut Dunarea, Cetatea, Bastionul Pescarilor, Podul cu Lanturi, Parlamentul, Podul Elisabeta. Apoi am coborat din autocar in zona Cetatii/ Bastionul Pescarilor, de unde am putut admira toata Budapesta in splendoarea ei. Mi-a atras atentia statuia Sfantului Gellert, pe care din pacate, n-am apucat s-o pozez, este vorba de un calugar care a fost aruncat de rebeli de pe o stanca. Mai puteti admira si Statuia Libertatii, ridicata in timpul comunismului in 1947 pe dealul Gellert si care e vizibila din orice punct al Budapestei, si multe altele. Este un oras nu frumos, ci foarte frumos! Nu am crezut pana nu am vazut. Parlamentul, vazut live, te lasa fara cuvinte. Dunarea linistita, cu barcutele si vasele ei iti inspira ceva idilic.

   Seara, am avut in program croaziera pe Dunare by night, in care am putut admira, din nou, cele mai frumoase cladiri. Aceasta croaziera avea doua optiuni: fie primeai doar un pahar de sampanie si urcai la etaj, fie ramaneai la parter si serveai cina. Eu am fost reticenta din start cu cina, inca dinainte sa am primul mic dejun la hotelul Nap si m-am tinut tare pe pozitie, ca eu nu merg si la cina. Cina costa cam 18 euro, dar stiam de la serile gen greceasca, turceasca etc, ca aproape niciodata nu ies cum trebuie. Aflasem, ca am cautat pe net, ca e vorba de bufet suedez, la care romanii se imping ca descreieratii si se bat pentru desert. Plus ca timpul alocat mancatului era cam 20-25 de minute, cam putin in opinia mea. O treime am urcat, restul au ramas la cina si, din discutiile ulterioare, am auzit ca a fost fix cum am banuit eu si au fost multi nemultumiti ;), asa ca ma felicit ca nu m-am dus cu turma. Plus ca, dupa cina, daca vrei sa urci, nu prea mai prinzi locuri, caci sunt putine si cei care au urcat inainte, le-au ocupat. Nu in ultimul rand, mirosul mancarii nu m-a tentat absolut deloc, parea tot grea si plina de untura, asa ca probabil nu as fi gasit nimic pe gustul meu. Asa ca, eu v-as recomanda sa mergeti direct sus si sa nu va mai complicati.

  Pozele facute noaptea mi-au iesit foarte prost, dar am pus doua, sa va faceti o impresie. Oricum, m-a distrat teribil cum isi stricau toti blitzurile incercand sa faca poze obiectivelor. De parca lumina blitzului ajungea pana unde vroiau ei :))





Kissez!