Salutare! Iata ca am ajuns si la ultima dintre cartile din coletul Bookia. Trebuie sa recunosc ca Obosit de viata, obosit de moarte mi-a captat foarte rapid interesul, avand un subiect foarte diferit fata de tot ce citisem pana atunci. Mo Yan a primit chiar Premiul Nobel pentru acest roman si primit critici atat de favorabile incat n-am rezistat sa nu citesc si eu cartea.
Romanul il are in prim-plan pe Ximen Nao, a carui poveste ciudata incepe in 1 ianuarie 1950. Fiind un taran foarte instarit din China, ajunge sa fie omorat in timpul reformei agrare a lui Mao Zedong. Ajunge in iad, la regele Yama si se plange atat de tare de nedreptatea la care a fost supus, incat nici regele, nici dracii nu-l mai suporta. Din acest motiv, Yama hotaraste sa-l trimita inapoi, intre cei dragi lui. Totusi, aceasta reintoarcere nu se poate face oricum, ci Ximen Nao trebuie sa treaca printr-o serie de reincarnari, care sa-i stearga toate resentimentele. Mai intai ia forma unui magar, apoi a unui taur, in al treilea stadiu devine porc, apoi caine, iar la sfarsit o maimuta. Cei aproape 50 de ani cat dureaza aceste incarnari, el va fi mereu prezent in viata familiei sale si, noi cititorii, vom lectura practic o cronica de familie, intinsa pe 4 generatii si 730 de pagini. In final, Ximen Nao se naste din nou ca om, dar ramane sa descoperiti singuri in ce conjunctura.
Mie subiectul mi s-a parut foarte interesant si am inceput cartea cu mare entuziasm, mai ales ca motivatia juriului Nobel a sunat asa: Cu un realism halucinant, Mo Yan imbina folclorul, istoria si contemporaneitatea.
Ei bine, nu pot spune ca a fost cartea mea favorita, desi trebuie sa recunosc ca a avut o multime de lucruri noi pentru mine, iar diferitele elemente legate de folclor si istorie o aduc la limita intre realitate si fictiune, care nu-i deloc de lepadat. Mie nu mi-a placut limbajul, uneori prea colorat si anumite detalii legate de viata animalelor pe care daca le-as fi gandit singura m-as fi suspectat de zoofilie. Da, ok, stiu ca personajul era acum animal, dar personalitatea multipla, caci Ximen Nao avea foarte multe amintiri si sentimente din viata umana, m-au facut sa am o retinere. Pe de alta parte, cui i-a placut aceasta carte, probabil chiar de aceea a facut-o, deoarece nu cred ca-i usor sa scrii o carte din punctul de vedere al unor necuvantatoare.
Concluzia? Nu mi-a displacut in totalitate, dar nici n-am simtit ca trebuie s-o pun in rama. Cert e ca sigur o sa-mi amintesc de ea, ceea ce inseamna ca a avut un impact destul de puternic. Cert e ca titlul, Obosit de viata, obosit de moarte, se potriveste foarte bine. Chiar sunt curioasa daca a citit-o careva dintre voi si care sunt parerile voastre.
Kissez!
Romanul il are in prim-plan pe Ximen Nao, a carui poveste ciudata incepe in 1 ianuarie 1950. Fiind un taran foarte instarit din China, ajunge sa fie omorat in timpul reformei agrare a lui Mao Zedong. Ajunge in iad, la regele Yama si se plange atat de tare de nedreptatea la care a fost supus, incat nici regele, nici dracii nu-l mai suporta. Din acest motiv, Yama hotaraste sa-l trimita inapoi, intre cei dragi lui. Totusi, aceasta reintoarcere nu se poate face oricum, ci Ximen Nao trebuie sa treaca printr-o serie de reincarnari, care sa-i stearga toate resentimentele. Mai intai ia forma unui magar, apoi a unui taur, in al treilea stadiu devine porc, apoi caine, iar la sfarsit o maimuta. Cei aproape 50 de ani cat dureaza aceste incarnari, el va fi mereu prezent in viata familiei sale si, noi cititorii, vom lectura practic o cronica de familie, intinsa pe 4 generatii si 730 de pagini. In final, Ximen Nao se naste din nou ca om, dar ramane sa descoperiti singuri in ce conjunctura.
Mie subiectul mi s-a parut foarte interesant si am inceput cartea cu mare entuziasm, mai ales ca motivatia juriului Nobel a sunat asa: Cu un realism halucinant, Mo Yan imbina folclorul, istoria si contemporaneitatea.
Ei bine, nu pot spune ca a fost cartea mea favorita, desi trebuie sa recunosc ca a avut o multime de lucruri noi pentru mine, iar diferitele elemente legate de folclor si istorie o aduc la limita intre realitate si fictiune, care nu-i deloc de lepadat. Mie nu mi-a placut limbajul, uneori prea colorat si anumite detalii legate de viata animalelor pe care daca le-as fi gandit singura m-as fi suspectat de zoofilie. Da, ok, stiu ca personajul era acum animal, dar personalitatea multipla, caci Ximen Nao avea foarte multe amintiri si sentimente din viata umana, m-au facut sa am o retinere. Pe de alta parte, cui i-a placut aceasta carte, probabil chiar de aceea a facut-o, deoarece nu cred ca-i usor sa scrii o carte din punctul de vedere al unor necuvantatoare.
Concluzia? Nu mi-a displacut in totalitate, dar nici n-am simtit ca trebuie s-o pun in rama. Cert e ca sigur o sa-mi amintesc de ea, ceea ce inseamna ca a avut un impact destul de puternic. Cert e ca titlul, Obosit de viata, obosit de moarte, se potriveste foarte bine. Chiar sunt curioasa daca a citit-o careva dintre voi si care sunt parerile voastre.
Kissez!
eu nu am citit acesta carte dar pare foarte interesanta...
RăspundețiȘtergerenu seamana cu nimic din ce-am citit pana acum ;).
ȘtergereN-am citit-o, dar as vrea. Titlul l-am retinut oricum de cand am aflat castigatorul Nobelului pentru literatura si ma gandesc deseori la acest titlu ca o sintagma.
RăspundețiȘtergerepe mine m-a obsedat titlul intr-o perioada, dar vad ca mi-a mai trecut :).
ȘtergereAcum chiar nu am timp, poate in februarie, cand ma mai eliberez. :)
RăspundețiȘtergerevine si februarie :).
Ștergeresuna foarte interesant, chiar as fi curioasa sa o citesc!
RăspundețiȘtergeree un subiect iesit din comun :).
ȘtergereHmm...cred ca nu-i genul meu (nu ma inteleg prea bine cu limbajul colorat intr-o lectura...).
RăspundețiȘtergeresi eu am mari rezerve cu limbajul colorat atat in carti cat si in viata reala :).
Ștergerefoarte interesanta cartea, din felul in care-ai descris-o tu; cred c-o s-o pun pe al treilea wishlist pe care-l am...
RăspundețiȘtergeresper sa-ti placa :).
ȘtergereO carte exceptionala, ajungi sa trăiești emotiile alaturi de personaje. O constructie a ideilor simpla, mult peste 'Sorgul rosu', iar in anumite momente mi-a adus aminte de 'Morometii'
RăspundețiȘtergere