Treceți la conținutul principal

Obosit de viata, obosit de moarte

  Salutare! Iata ca am ajuns si la ultima dintre cartile din coletul Bookia. Trebuie sa recunosc ca Obosit de viata, obosit de moarte mi-a captat foarte rapid interesul, avand un subiect foarte diferit fata de tot ce citisem pana atunci. Mo Yan a primit chiar Premiul Nobel pentru acest roman si  primit critici atat de favorabile incat n-am rezistat sa nu citesc si eu cartea.




  Romanul il are in prim-plan pe Ximen Nao, a carui poveste ciudata incepe in 1 ianuarie 1950. Fiind un taran foarte instarit din China, ajunge sa fie omorat in timpul reformei agrare a lui Mao Zedong. Ajunge in iad, la regele Yama si se plange atat de tare de nedreptatea la care a fost supus, incat nici regele, nici dracii nu-l mai suporta. Din acest motiv, Yama hotaraste sa-l trimita inapoi, intre cei dragi lui. Totusi, aceasta reintoarcere nu se poate face oricum, ci Ximen Nao trebuie sa treaca printr-o serie de reincarnari, care sa-i stearga toate resentimentele. Mai intai ia forma unui magar, apoi a unui taur, in al treilea stadiu devine porc, apoi caine, iar la sfarsit o maimuta. Cei aproape 50 de ani cat dureaza aceste incarnari, el va fi mereu prezent in viata familiei sale si, noi cititorii, vom lectura practic o cronica de familie, intinsa pe 4 generatii si 730 de pagini. In final, Ximen Nao se naste din nou ca om, dar ramane sa descoperiti singuri in ce conjunctura.


  Mie subiectul mi s-a parut foarte interesant si am inceput cartea cu mare entuziasm, mai ales ca motivatia juriului Nobel a sunat asa: Cu un realism halucinant, Mo Yan imbina folclorul, istoria si contemporaneitatea.


  Ei bine, nu pot spune ca a fost cartea mea favorita, desi trebuie sa recunosc ca a avut o multime de lucruri noi pentru mine, iar diferitele elemente legate de folclor si istorie o aduc la limita intre realitate si fictiune, care nu-i deloc de lepadat. Mie nu mi-a placut limbajul, uneori prea colorat si anumite detalii legate de viata animalelor pe care daca le-as fi gandit singura m-as fi suspectat de zoofilie. Da, ok, stiu ca personajul era acum animal, dar personalitatea multipla, caci Ximen Nao avea foarte multe amintiri si sentimente din viata umana, m-au facut sa am o retinere. Pe de alta parte, cui i-a placut aceasta carte, probabil chiar de aceea a facut-o, deoarece nu cred ca-i usor sa scrii o carte din punctul de vedere al unor necuvantatoare.


  Concluzia? Nu mi-a displacut in totalitate, dar nici n-am simtit ca trebuie s-o pun in rama. Cert e ca sigur o sa-mi amintesc de ea, ceea ce inseamna ca a avut un impact destul de puternic. Cert e ca titlul, Obosit de viata, obosit de moarte, se potriveste foarte bine. Chiar sunt curioasa daca a citit-o careva dintre voi si care sunt parerile voastre.




Kissez!

Comentarii

  1. eu nu am citit acesta carte dar pare foarte interesanta...

    RăspundețiȘtergere
  2. N-am citit-o, dar as vrea. Titlul l-am retinut oricum de cand am aflat castigatorul Nobelului pentru literatura si ma gandesc deseori la acest titlu ca o sintagma.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pe mine m-a obsedat titlul intr-o perioada, dar vad ca mi-a mai trecut :).

      Ștergere
  3. Acum chiar nu am timp, poate in februarie, cand ma mai eliberez. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. suna foarte interesant, chiar as fi curioasa sa o citesc!

    RăspundețiȘtergere
  5. Hmm...cred ca nu-i genul meu (nu ma inteleg prea bine cu limbajul colorat intr-o lectura...).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si eu am mari rezerve cu limbajul colorat atat in carti cat si in viata reala :).

      Ștergere
  6. foarte interesanta cartea, din felul in care-ai descris-o tu; cred c-o s-o pun pe al treilea wishlist pe care-l am...

    RăspundețiȘtergere
  7. O carte exceptionala, ajungi sa trăiești emotiile alaturi de personaje. O constructie a ideilor simpla, mult peste 'Sorgul rosu', iar in anumite momente mi-a adus aminte de 'Morometii'

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Crema pentru ten Apidermin -review

  Hello! Fiind destul de multumita de Apidermaliv, care teoretic nu era pentru tenul meu, am decis sa cumpar un recipient micut de Apidermin. Varianta la 30 de ml costa 7,5 de lei si am luat-o dintr-un plafar.   Logic, am avut mari asteptari. Contine vitamina A si laptisor de matca, toate ingredientele sunt ok si este potrivita pentru tenul uscat.  In primul rand, ambalajul e dragalas, dar poleiala aurie dispare in cateva secunde. Spre exemplu, eu am avut-o in geanta vreo ora-doua de cand am cumparat-o si pana am ajuns acasa si deja arata ca trecuta printr-o mie de maini.   Acum sa trecem la produsul propriu-zis: cand am deschis recipientul am simtit un miros destul de puternic, dar nu deranjant. Textura (uimitor) pare mai light decat la Apidermaliv. Am avut impresia ca va intra rapid in piele, dar s-a format un soi de pelicula. Nu reprezinta o baza buna de machiaj, asa ca am inceput s-o folosesc seara. Din pacate, nu mi se potriveste. Nu are niciun efect asu...

Sondaje online: Daedalus plateste sau nu?

   Hello! Poate va aduceti aminte, la un moment dat spuneam ca experimentez putin cu sondajele online si ca sunt inscrisa in mai multe paneluri. La Daedalus am cont de multa vreme, am pierdut deja notiunea timpului. Am primit cateva invitatii la sondaje, apoi a inceput o perioada lunga de liniste. Intamplarea a facut sa citesc pe alte bloguri ca sunt seriosi, ca platesc, ca exista destule chestionare, dar eu tot nu primeam nimic. Le-am dat un mail, i-am intrebat ce se intampla si daca persoanele nou inscrise au sanse mai mari de invitatii la sondaj decat membri vechi. Logic era ca nu, asta mi-au si raspuns, dar dupa schimbul de mailuri am inceput sa mai primesc pe ici pe colo cate-un sondaj.    In primul rand, sa nu asteptati sa va imbogatiti! Mie totusi mi se pare de viitor aceasta abordare, plus ca-mi place sa completez chestionare, insa e clar ca remuneratia e mica si banii se strang destul de greu. Cu toate astea, comparativ cu alte paneluri, chestionarele sun...

De ce sa NU mergi la REVEDEREA de 10 ani de la terminarea liceului

  Hello! Vine vremea in viata celor mai multi dintre oameni in care trecerea timpului se simte destul de acut. Unul dintre aceste momente e chiar REVEDEREA de 10 ani de la terminarea liceului. Am postarea aceasta in plan de vreo patru luni, dar de abia astazi o sa va dau motive sa nu mergeti. 1. Chiar daca te-ai despartit acum 10 ani cu lacrimi in ochi si cu patru batiste la nas, jurand colegilor tai ca vei veni si de pe luna la marea intalnire, inainte de eveniment realizezi ca... nu-ti mai pasa si chiar n-ai chef sa le vezi mutrele. Ce-o fi fost in capul tau cu un deceniu in urma de plangeai de-ti sarea camasuta pe tine? 2. Pentru ca reuniunile de genul acesta sunt prilej de exagerare a reusitelor si de ascundere sub pres a chestiunilor mai putin laudabile: - cei cu copii ii vor privi compatimitor pe cei fara, neputand sa creada ca exista oameni care chiar nu vor odrasle, parandu-le chiar rau ca ei sunt atat de norocosi, dar nu-ti vor sufla o vorba ca azi noapte n-au inchis...