Salutare! Inca de-acum doua zile va promiteam recenzia aceasta si va spuneam ca am terminat ditamai cartea de 750 de pagini in mai putin de 30 de ore. Asta poate denota doar ca m-a prins si ca am devorat-o. Eu am cartea de pe Bookia, iar pretul ei este de 50 de lei.
Singur in Berlin este unul din primele romane antinaziste care au aparut imediat dupa razboi. Autorul, Hans Fallada e putin mai controversat pentru ca a fost un personaj putin mai neobisnuit: a fost internat in aziluri psihiatrice, a incercat sa se sinucida, a ucis din greseala un prieten, a facut abuz de alcool si morfina. Multi ar spune ca omul a fost puternic dezechilibrat si chiar si eu m-am gandit ca scrierile sale au fost influentate de viata sa si ca o sa am ocazia sa citesc un roman foarte dur, sangeros, terifiant.
Desi este o carte foarte bine scrisa care mi-a captat rapid atentia si e foarte realista, nu este extrem de dura. Din start cartile despre nazism mi se par cu adevarat marcante si am citit suficiente la viata mea incat stiu ca trebuie sa imi fac autosugestie inainte de-a le incepe. Nici din Singur in Berlin nu lipsesc torturile, evenimentele tragice si senzatia aceea de urmarire continua, insa autorul nu insista sufocant pe ele.
Povestea se invarte in jurul unui imobil de pe strada Jablonski, numarul 55, unde vom cunoaste mai multe familii si oameni foarte diferiti intre ei: apartamentul Persicke ascunde niste nazisti convinsi si foarte agresivi, Rosenthal-ii sunt niste evrei prigoniti, judecatorul Fromm care e foarte retras, Barkhausen care se ocupa numai de gainarii si care nu ezita sa parasca si Anna si Otto Quangel - un cuplu de oameni peste 50 de ani, modesti, care nu ies deloc in evidenta. Acestia sunt de fapt eroii principali. Cei doi isi pierd unicul fiu pe front si de-atunci ceva se schimba in ei: Otto, un tip foarte morocanos si pe care lumea il ia drept prost, incepe sa simta nevoia de-a se revolta impotriva lui Hitler si-a adeptilor sai. Dupa o perioada de gandire, ii vine ideea de-a imprastia prin Berlin carti postale cu texte antinaziste. Timp de doi ani, cu ajutorul nevestei sale, scrie si plaseaza aproape 300. La Gestapo, inspectorul Escherich asteapta sa prinda faptasul, fiind convins ca la un moment dat scriitorul va face o greseala.
Logic, greseala fatala se intampla, precedata de cateva avertismente si Otto si Anna sunt prinsi dintr-o ironie a soartei. Sunt arestati, interogati, torturati, insa se pastreaza cu o demnitate nestirbita. Doar dragostea lor, ii face sa mearga mai departe, sa se protejeze reciproc si sa nu clacheze.
In tot acest calvar, tocmai judecatorul Fromm le va aduce o mica alinare. Despre ce este vorba va las sa decoperiti singuri.
E o carte buna, inspirata dintr-un caz real, care poate sa ofere o imagine clara a zilelor de-atunci, fara a-ti pune foarte multe noduri in gat. O recomand celor mai usor impresionabili, dar care vor sa inteleaga mai bine fenomenul antinazist si viata din Berlinul anilor '40.
Fiindca e joi, va invit si la alte recenzii:
Ana Maria - http://the-adventures-of-a-lady.blogspot.ro/
Diana - http://cherryqueendee.blogspot.com/
Kissez!
Singur in Berlin este unul din primele romane antinaziste care au aparut imediat dupa razboi. Autorul, Hans Fallada e putin mai controversat pentru ca a fost un personaj putin mai neobisnuit: a fost internat in aziluri psihiatrice, a incercat sa se sinucida, a ucis din greseala un prieten, a facut abuz de alcool si morfina. Multi ar spune ca omul a fost puternic dezechilibrat si chiar si eu m-am gandit ca scrierile sale au fost influentate de viata sa si ca o sa am ocazia sa citesc un roman foarte dur, sangeros, terifiant.
Desi este o carte foarte bine scrisa care mi-a captat rapid atentia si e foarte realista, nu este extrem de dura. Din start cartile despre nazism mi se par cu adevarat marcante si am citit suficiente la viata mea incat stiu ca trebuie sa imi fac autosugestie inainte de-a le incepe. Nici din Singur in Berlin nu lipsesc torturile, evenimentele tragice si senzatia aceea de urmarire continua, insa autorul nu insista sufocant pe ele.
Povestea se invarte in jurul unui imobil de pe strada Jablonski, numarul 55, unde vom cunoaste mai multe familii si oameni foarte diferiti intre ei: apartamentul Persicke ascunde niste nazisti convinsi si foarte agresivi, Rosenthal-ii sunt niste evrei prigoniti, judecatorul Fromm care e foarte retras, Barkhausen care se ocupa numai de gainarii si care nu ezita sa parasca si Anna si Otto Quangel - un cuplu de oameni peste 50 de ani, modesti, care nu ies deloc in evidenta. Acestia sunt de fapt eroii principali. Cei doi isi pierd unicul fiu pe front si de-atunci ceva se schimba in ei: Otto, un tip foarte morocanos si pe care lumea il ia drept prost, incepe sa simta nevoia de-a se revolta impotriva lui Hitler si-a adeptilor sai. Dupa o perioada de gandire, ii vine ideea de-a imprastia prin Berlin carti postale cu texte antinaziste. Timp de doi ani, cu ajutorul nevestei sale, scrie si plaseaza aproape 300. La Gestapo, inspectorul Escherich asteapta sa prinda faptasul, fiind convins ca la un moment dat scriitorul va face o greseala.
Logic, greseala fatala se intampla, precedata de cateva avertismente si Otto si Anna sunt prinsi dintr-o ironie a soartei. Sunt arestati, interogati, torturati, insa se pastreaza cu o demnitate nestirbita. Doar dragostea lor, ii face sa mearga mai departe, sa se protejeze reciproc si sa nu clacheze.
In tot acest calvar, tocmai judecatorul Fromm le va aduce o mica alinare. Despre ce este vorba va las sa decoperiti singuri.
E o carte buna, inspirata dintr-un caz real, care poate sa ofere o imagine clara a zilelor de-atunci, fara a-ti pune foarte multe noduri in gat. O recomand celor mai usor impresionabili, dar care vor sa inteleaga mai bine fenomenul antinazist si viata din Berlinul anilor '40.
Fiindca e joi, va invit si la alte recenzii:
Ana Maria - http://
Diana - http://
Kissez!
Exact asta o citesc si eu acum.
RăspundețiȘtergereiti place?
Ștergerefoarte mult. Am luat-o dintr-o librarie micuta si cocheta din Sinaia. Plecasem fara nici o carte la mine ....
Ștergerema bucur sa aud asta :).
Ștergereeu de obicei plec din start cu o carte, chiar daca uneori n-am nevoie in deplasari :).
O s-o trec si pe lista mea. :D
RăspundețiȘtergereok :)
ȘtergereCe mult mi-a plăcut recenzia, cu siguranță e genul de carte de care m-aș bucura. Și eu mă feresc să citesc anumite lucruri...
RăspundețiȘtergereMulțumesc, o să o am în vedere. :)
eu am citit multe carti foarte rascolitoare si chiar n-aveam chef momentan sa ma indispun total. desi la acest subiect n-ai cum sa nu te indispui macar pe jumatate :(.
ȘtergereHmmm, interesanta!
RăspundețiȘtergerechiar este!
RăspundețiȘtergere750 de pagini in 30 de ore??? God! You're goog!
RăspundețiȘtergereE clar ca ai o pasiune pentru carti, pentru citit...prietena mea citea foarte repede carti la care la mine durau dublu :D
Eu abia am reusit sa citesc cartea mea preferata...si are doar 220 pagini:))))
Imi plac recenziile tale despre carti! :)
Te pup
da, o mare pasiune, nu neg :).
Ștergeremultumesc ;).
Foarte interesanta, eu anul acesta n-am apucat inca sa citesc!
RăspundețiȘtergereeu am dat gata 5 romane deja, noroc cu perioada aia de pauza de la inceputul anului :).
Ștergere