Necunoscuta din Berlinul de Est

    Salutare! Cat de mult conteaza o abordare noua cand ai de-a face cu un subiect pe care il stii destul de bine! Impartirea Berlinului m-a fascinat dintotdeauna si am cautat sa citesc carti sau sa urmaresc documentare pe aceasta tema, asa ca mi-am dorit sa aflu si povestea despre Necunoscuta din Berlinul de Est. Pe autor, Immanuel Mifsud il remarcasem prin librarii si datorita unui alt roman: In numele Tatalui (si al Fiului) pe care nu l-am citit, dar despre care stiu cate ceva si e pe lista mea de lecturi, mai ales ca e despre cel de Al Doilea Razboi Mondial.

  Revenind la Necunoscuta din Berlinul de Est, actiunea incepe in 28 martie 1980, in Berlin, unde altundeva? Actorul maltez Erik Xerri cunoaste o chelnerita anonima dintr-o cafenea mai degraba saracacioasa. Idila lor e de scurta durata: o noapte si o intalnire sporadica intr-un Berlin gri, rece si cu multe lipsuri, dar suficienta ca Erik sa simta ca a intalnit marea lui iubire. El trebuie sa plece, iar ea dispare fara urma.

    Erik se hotaraste sa scrie scrisori pe adresa apartamentului in care a petrecut cateva ore cu aceasta femeie si o face timp de treizeci de ani. In tot acest rastimp, mintea lui e coplesita de amintiri, senzatii si franturi din scurta lui perioada de fericire si chiar daca o perioada e casatorit si are tot felul de legaturi cu diferite femei, imaginea berlinezei il urmareste pas cu pas si tot ce isi doreste e sa o mai vada macar o singura data sau sa primeasca un raspuns scurt. Dupa trei decenii se hotaraste sa se intoarca in Berlin la aceeasi adresa, dar ajuns acolo descopera ca nimic nu e cum isi aducea el aminte.

  Desi subiectul e simplu, stilul e cel care te cucereste si care iti capteaza atentia. Fiindca Erik traieste atat de viu o amintire si o coreleaza mereu cu diferite evenimente din viata lui, trecerea dintr-un plan in altul e rapida, fara atentionari si fara delimitari in capitole. E ca atunci cand te apuci sa povestesti ceva si, pe parcurs, iti mai aduci aminte cate ceva si simti nevoia sa adaugi, sa repeti, sa sari la alta idee, sa te reintorci dar, in final, sa spui tot ce aveai pe suflet. Ca o marturisire! Urmarind povestea lui Erik si deznodamantul, pe care nu am sa-l divulg, ai impresia ca firea lui de artist potenteaza foarte mult calitatile femeii iubite, devine ca o muza unde nu stii exact cat la suta e fantezia lui si cat realitatea, insa la final se face... aproape lumina.

  O carte mai mult decat interesanta, in care nu m-am atasat deloc de personajul principal, dar care m-a captivat prin perseverenta si trairile lui. Stilul diferit al cartii este cel care a incununat lectura si pentru care recomand aceasta carte. O gasiti pe Libris alaturi de celalalt roman pe care l-am amintit in debutul postarii.

Kissez!